21 de definiții pentru cârciumă crâșmă cârcimă (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârciumă sf [At: CORESI, ap. GCR I, 20 / V: ~cimă, cârșmă, câjmă, crâcimă, crâjmă, crâșmă, crișmă / Pl: ~mi, (înv) ~me / E: vsl крѕцѕма[1]] (Pop) Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncare).

  1. Etimonul corect ortografiat este кърчьма sau кръчьма. — Ladislau Strifler

CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri); birt. [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.

CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.

CÂRCIUMĂ ~e f. Local (la sat sau la periferia orașului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruțima

cârciumă f. prăvălie unde se vinde vin și rachiu cu mărunțișul. [Slav. KRŬČĬMA, de unde și forma Mold. crâșmă].

cârcimă sf vz cârciumă

crâșmă sf vz cârciumă

crișmă2 sf vz cârciumă

CẤRCIMĂ s. f. v. cârciumă.

CẤRCIMĂ s. f. v. cârciumă.

CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă.

CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă.

CÎ́RCIMĂ s. f. v. cîrciumă.

CÎ́RCIUMĂ, cîrciumi, s. f. (Mai ales la țară și la periferia orașelor; azi pe cale de dispariție) Local (ținînd de sectorul comerțului particular) unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice și mîncăruri. Ușa cîrciumii se deschide și Corpodan vorbește din prag cuiva din cîrciumă. DAVIDOGLU, M. 9. Picături de ploaie înghețată ca niște sfîrcuri de bice cădeau în vîrtejurile vîntului... Lumea îngrozită fugea la adăpost prin cîrciumi și cafenele. BART, 237. – Variantă: cîrcimă (pronunțat cîrci-mă) (COȘBUC, P. I 175) s. f.

crâșmă f. Mold. V. cârciumă.

cî́rcĭumă f., pl. ĭ și e (vsl. krŭčĭma, bg. krŭčma, de unde și ung. korcsoma și korcsma, id.). Vest. Prăvălie în care se vinde vin, rachiŭ ș. a. – În Mold. nord crîșmă, în sud crișmă; în Trans. crîjmă și crijmă (Agrb. Înt. 137, 140, 141 și 209).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cấrciumă s. f., g.-d. art. cấrciumii; pl. cấrciumi

cârciumă s. f., g.-d. art. cârciumii; pl. cârciumi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. și Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)

CÎRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. si Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (< sl. kručĭmiti).

Intrare: cârciumă
cârciumă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumă
  • cârciuma
plural
  • cârciumi
  • cârciumile
genitiv-dativ singular
  • cârciumi
  • cârciumii
plural
  • cârciumi
  • cârciumilor
vocativ singular
plural
crâșmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmă
  • crâșma
plural
  • crâșme
  • crâșmele
genitiv-dativ singular
  • crâșme
  • crâșmei
plural
  • crâșme
  • crâșmelor
vocativ singular
plural
cârcimă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcimă
  • cârcima
plural
  • cârcimi
  • cârcimile
genitiv-dativ singular
  • cârcimi
  • cârcimii
plural
  • cârcimi
  • cârcimilor
vocativ singular
plural
cârciumă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: NODEX, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumă
  • cârciuma
plural
  • cârciume
  • cârciumele
genitiv-dativ singular
  • cârciume
  • cârciumei
plural
  • cârciume
  • cârciumelor
vocativ singular
plural
cârcimă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcimă
  • cârcima
plural
  • cârcime
  • cârcimele
genitiv-dativ singular
  • cârcime
  • cârcimei
plural
  • cârcime
  • cârcimelor
vocativ singular
plural

cârciumă crâșmă cârcimă (2)

  • 1. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: birt diminutive: cârciumioară 2 exemple
    exemple
    • Ușa cîrciumii se deschide și Corpodan vorbește din prag cuiva din cîrciumă. DAVIDOGLU, M. 9.
      surse: DLRLC
    • Picături de ploaie înghețată ca niște sfîrcuri de bice cădeau în vîrtejurile vîntului... Lumea îngrozită fugea la adăpost prin cîrciumi și cafenele. BART, 237.
      surse: DLRLC

etimologie: