13 definiții pentru cârciog / cârcioc cârcioc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârcióg2 sm vz hârciog

cârcióg1 sn [At: ALECSANDRI, T. 257 / V: ~ób, ~óc, córcioc / Pl: ~uri / E: ucr круцок] (Reg) 1 Tertip. 2 Subtrefugiu. 3 Dificultăți făcute în afaceri. 4 Proces.

CÂRCIÓG, cărcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok.

CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok.

cârcióc sn vz cărciog

CÂRCIÓC s. n. v. cârciog.

CÂRCIÓC s. n. v. cârciog.

CÎRCIÓG, cîrcioguri, s. n. (Regional, mai ales la pl.) Tertip, șiretlic, chichiță, chițibuș. Cunosc orice cîrcioguri și orice coțcării De-mpricinați, purtate prin judecătorii. ALECSANDRI, T. 257. Omul ista umblă numai cu cîrcioguri. ȘEZ. XX 16.

cârcioc n. pl. șiretlicuri judecătorești: meșter de cârciocuri. [Rus. KRŬČOKŬ, cârligel (cf. cârlig, la figurat)].

cîrcĭób, -óg și -óc n., pl. urĭ și oabe, oage, oace, (rus. krĭučók, rut. kručok, cîrligel, ca germ. ränke, intrigĭ, și ranke, cîrcel de viță). Est. Îngroșătură în firu de lînă, ceĭa ce e un defect. Fig. Fam. Șiretlic, încercare de a șicana: a umbla cu cîrcĭogurĭ. Simulacru, imitațiune, lucru prost: un cîrcĭog de cuțit (bulicher, cĭorsac). Adj. (cîrcĭob, -oabă). Munt. Zgîrcĭoabă, zgîrcit, avar, om cărpănos. V. lătunoaĭe, chițibuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcióg/cârcióc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârcióguri/cârcíocuri

cârcióg/cârcióc s. n., pl. cârcióguri/cârciócuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură).

Intrare: cârciog / cârcioc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciog
  • cârciogul
  • cârciogu‑
plural
  • cârcioguri
  • cârciogurile
genitiv-dativ singular
  • cârciog
  • cârciogului
plural
  • cârcioguri
  • cârciogurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcioc
  • cârciocul
  • cârciocu‑
plural
  • cârciocuri
  • cârciocurile
genitiv-dativ singular
  • cârcioc
  • cârciocului
plural
  • cârciocuri
  • cârciocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârciog / cârcioc cârcioc

etimologie: