opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârcălíre [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pl: ~ri / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjire superficială Si: cârcălit1. 2 vtr (Pfm) Murdărie. 3 (Pfm; spc) Scriere urâtă, ilizibilă Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 4 vt (Pfm; spc) Mod de a desena (sau a picta) urât, fără talent Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 5 (Pop) Necăjire. 6 vtr (Pfm) Superficialitate.

cărcăli v vz cârcăli

cârcăli[1] [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fără talent. 7 vt (Pop) A necăji. 8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială. corectată

  1. cârcăli → cârcăli — Ladislau Strifler

CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti.

CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. krkaljiti.

CÎRCĂLÍ, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.

cărcălésc, V. cîrcălesc.

cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcălí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 să cârcăleáscă

cârcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCĂLÍ vb. v. pârpăli.

cîrcăli vb. v. PÎRPĂLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârcălí, cârcălesc, vb. tranz, refl. – 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva pe jumătate, de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX); et. nesigură (MDA).

Intrare: cârcălire
cârcălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcălire
  • cârcălirea
plural
  • cârcăliri
  • cârcălirile
genitiv-dativ singular
  • cârcăliri
  • cârcălirii
plural
  • cârcăliri
  • cârcălirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cârcăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcăli
  • cârcălire
  • cârcălit
  • cârcălitu‑
  • cârcălind
  • cârcălindu‑
 singular plural
  • cârcălește
  • cârcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcălesc
 (să)
  • cârcălesc
  • cârcăleam
  • cârcălii
  • cârcălisem
a II-a (tu)
  • cârcălești
 (să)
  • cârcălești
  • cârcăleai
  • cârcăliși
  • cârcăliseși
a III-a (el, ea)
  • cârcălește
 (să)
  • cârcălească
  • cârcălea
  • cârcăli
  • cârcălise
plural I (noi)
  • cârcălim
 (să)
  • cârcălim
  • cârcăleam
  • cârcălirăm
  • cârcăliserăm
  • cârcălisem
a II-a (voi)
  • cârcăliți
 (să)
  • cârcăliți
  • cârcăleați
  • cârcălirăți
  • cârcăliserăți
  • cârcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcălesc
 (să)
  • cârcălească
  • cârcăleau
  • cârcăliră
  • cârcăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărcăli
  • cărcălire
  • cărcălit
  • cărcălitu‑
  • cărcălind
  • cărcălindu‑
 singular plural
  • cărcălește
  • cărcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărcălesc
 (să)
  • cărcălesc
  • cărcăleam
  • cărcălii
  • cărcălisem
a II-a (tu)
  • cărcălești
 (să)
  • cărcălești
  • cărcăleai
  • cărcăliși
  • cărcăliseși
a III-a (el, ea)
  • cărcălește
 (să)
  • cărcălească
  • cărcălea
  • cărcăli
  • cărcălise
plural I (noi)
  • cărcălim
 (să)
  • cărcălim
  • cărcăleam
  • cărcălirăm
  • cărcăliserăm
  • cărcălisem
a II-a (voi)
  • cărcăliți
 (să)
  • cărcăliți
  • cărcăleați
  • cărcălirăți
  • cărcăliserăți
  • cărcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • cărcălesc
 (să)
  • cărcălească
  • cărcăleau
  • cărcăliră
  • cărcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârcăli cărcăli popular

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frige pârpăli / perpeli un exemplu
    exemple
    • Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: