11 definiții pentru cârâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârâiálă sf [At: COSTINESCU / V: gâ~, (reg) ~răi~, găr~ / Pl: ~iéli / E: cârâi + -eală] 1 (D. unele păsări) Emisiune de sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale Si: cârâire (1), cârâit1 (1), cărâtură (1). 2 (Ccr) Sunet caracterisic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări Si: cârâire (2), cârâit1 (2), cărâitură (2). 3 (Fig; fam) Cârtire. 4 (Fig; fam) Ceartă.

CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.

CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală.

CÎRÎIÁLĂ, cîrîieli, s. f. 1. Sunet produs de diferite păsări (mai ales de ciori și de găini). Cînd se zvoni de ziuă, din vîrful acestui paltin ieși o cîrîială crîncenă și o pereche de corbi căzu aproape în carul lui lordache, croncănind și plesnind din aripi. GALACTION, O. I 287. 2. Cîrtire, ceartă. Cam cu cîrîială, cam cu sila, fu nevoit să treacă. ISPIRESCU, L. 153. Ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi. ISPIRESCU, la TDRG.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârâiálă s. f., g.-d. art. cârâiélii; pl. cârâiéli

cârâiálă s. f. (sil. -râ-ia-), g.-d. art. cârâiélii; pl. cârâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRÂIÁLĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială.

CÂRÂIÁLĂ s. cârâit. (~ de găină.)

cîrîia s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ.

CÎRÎIA s. cîrîit. (~ de găină.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârâială, cârâieli s. f. ceartă

Intrare: cârâială
cârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâia
  • cârâiala
plural
  • cârâieli
  • cârâielile
genitiv-dativ singular
  • cârâieli
  • cârâielii
plural
  • cârâieli
  • cârâielilor
vocativ singular
plural

cârâială

  • 1. Faptul de a (se) cârâi.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârâit (s.n.) un exemplu
      exemple
      • Cînd se zvoni de ziuă, din vîrful acestui paltin ieși o cîrîială crîncenă și o pereche de corbi căzu aproape în carul lui lordache, croncănind și plesnind din aripi. GALACTION, O. I 287.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cam cu cîrîială, cam cu sila, fu nevoit să treacă. ISPIRESCU, L. 153.
        surse: DLRLC
      • Ca să nu rămîie nici urmă de cîrîială între noi. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09