3 intrări

Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cântăritór sm [At: DA / Pl: ~i / E: cântări + -tor] Cantaragiu.

cântător, ~oare [At: TETRAEV. (1571) / Pl: ~i, ~oare / E: cânta + -ător] 1 a (D. oameni) Care cântă (bine) cu vocea Si: cântăreț (1). 2 a (D. păsări) Care scoate sunete plăcute, melodioase Si: cântăreț (2). 3-5 smf Cântăreț (3-5). 6 sm (Îvp) Cocoș. 7 sm (Îvp; îlav) Pe la ~i Pe la cântatul cocoșilor.

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. S. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

CÎNTĂTÓR2, -OÁRE, cîntători, -oare, adj. (Despre oameni și păsări) Care cîntă, care știe să cînte; cîntăreț. Pasăre cîntătoare.Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105. 4; Fig. Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.

CÎNTĂTÓR1, cîntători, s. m. (Învechit și popular) 1. Cîntăreț de profesie. Acele compuneri poetice ale norodului care s-au păstrat pe la cîntătorii din sate... ODOBESCU, S. III 261. 2. Poet. Tu, carea-i fost din pruncie al muzelor favorit Și ca strămoșească-avere geniul l-ai moștenit, Cîntător al primăverii ce ai darul a plăcea. ALEXANDRESCU, P. 47. 3. (Popular) Cocoș. Ei mi se sculau din zori, După glas de cîntător. TEODORESCU, P. P. 439. ◊ Expr. (Pe) la (sau pînă în sau despre) cîntători = (pe) la cîntatul cocoșilor. Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul. HOGAȘ, M. N. 178. Lupta ținu... pînă despre cîntători. ISPIRESCU, L. 254. Cînd fu despre cîntători, Pîn-a nu răsări zori... ALECSANDRI, P. P. 130.

CÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător

cântător a. și m. 1. care cântă: pasăre căutătoare; 2. cocoș: despre ziori la glas viu de căutători AL.; 3. pl. timp despre ziuă, când cântă cocoșii: noaptea pe la cântători când zorile ’s albe. AL.

cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; adj. f. sg. și pl. cântătoáre

cântătóri (în expr. pe la ~) s. m. pl.

!sturz-cântătór (pasăre) s. m., pl. sturzi-cântătóri

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. și pl. cântătoáre

sturz cântătór s. m. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreț. (Pasăre ~oare.)

CÂNTĂTÓR s. v. cântăreț, cocoș, poet.

CÎNTĂTOR adj. (înv.) cîntăreț. (Pasăre ~. )

cîntător s. v. CÎNTĂREȚ. COCOȘ. POET.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cântătór, cântători, s.m. – (înv.; pop.) Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșilor: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria, 2001: 91). – Din cânta, cântat + suf. -ori (MDA); din cânta + suf. -tor, un calc după sl., în care numele păsării stă în legătură cu vb. a cânta (Frățilă).

cântătóri, s.m. – Dimineața devreme; la primul cântat al cocoșului: „Că vă vin colindători / Noaptea, pe la cântători” (Memoria 2001: 91). – Din cânta, cântat + -ori.

Intrare: cântătoare
cântătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântătoare
  • cântătoarea
plural
  • cântătoare
  • cântătoarele
genitiv-dativ singular
  • cântătoare
  • cântătoarei
plural
  • cântătoare
  • cântătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cântător (adj.)
cântător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântător
  • cântătorul
  • cântătoru‑
  • cântătoare
  • cântătoarea
plural
  • cântători
  • cântătorii
  • cântătoare
  • cântătoarele
genitiv-dativ singular
  • cântător
  • cântătorului
  • cântătoare
  • cântătoarei
plural
  • cântători
  • cântătorilor
  • cântătoare
  • cântătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: sturz-cântător
sturz-cântător substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturz-cântător
  • sturzul-cântător
plural
  • sturzi-cântători
  • sturzii-cântători
genitiv-dativ singular
  • sturz-cântător
  • sturzului-cântător
plural
  • sturzi-cântători
  • sturzilor-cântători
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântător (adj.) cântătoare

  • 1. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântăreț, -eață 3 exemple
    exemple
    • Pasăre cântătoare.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cîntătoare, Născută la flori de soare. HODOȘ, P. P. 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Era orașul... O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cânta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09