3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cî́lțuĭ, V. zgîlțîĭ.

cîlțuĭésc v. tr. (d. cîlțĭ). Astup cu cîlțĭ. Destram lîna saŭ stofa. V. călăfătuĭesc.

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

câlțuí (călțuí), câlțuiésc, vb. IV (înv.) 1. a astupa cu câlți. 2. a destrăma lâna sau stofa.

Intrare: câlțuit
câlțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câlțuit
  • câlțuitul
  • câlțuitu‑
  • câlțui
  • câlțuita
plural
  • câlțuiți
  • câlțuiții
  • câlțuite
  • câlțuitele
genitiv-dativ singular
  • câlțuit
  • câlțuitului
  • câlțuite
  • câlțuitei
plural
  • câlțuiți
  • câlțuiților
  • câlțuite
  • câlțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: câlțui (câlți)
câlțui (câlți) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • câlțui
  • câlțuire
  • câlțuit
  • câlțuitu‑
  • câlțuind
  • câlțuindu‑
singular plural
  • câlțuiește
  • câlțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • câlțuiesc
(să)
  • câlțuiesc
  • câlțuiam
  • câlțuii
  • câlțuisem
a II-a (tu)
  • câlțuiești
(să)
  • câlțuiești
  • câlțuiai
  • câlțuiși
  • câlțuiseși
a III-a (el, ea)
  • câlțuiește
(să)
  • câlțuiască
  • câlțuia
  • câlțui
  • câlțuise
plural I (noi)
  • câlțuim
(să)
  • câlțuim
  • câlțuiam
  • câlțuirăm
  • câlțuiserăm
  • câlțuisem
a II-a (voi)
  • câlțuiți
(să)
  • câlțuiți
  • câlțuiați
  • câlțuirăți
  • câlțuiserăți
  • câlțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • câlțuiesc
(să)
  • câlțuiască
  • câlțuiau
  • câlțui
  • câlțuiseră
Intrare: câlțui (zgâlțâi)
câlțui (zgâlțâi) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • câlțui
  • câlțuire
  • câlțuit
  • câlțuitu‑
  • câlțuind
  • câlțuindu‑
singular plural
  • câlțuie
  • câlțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • câlțui
(să)
  • câlțui
  • câlțuiam
  • câlțuii
  • câlțuisem
a II-a (tu)
  • câlțui
(să)
  • câlțui
  • câlțuiai
  • câlțuiși
  • câlțuiseși
a III-a (el, ea)
  • câlțuie
(să)
  • câlțuie
  • câlțuia
  • câlțui
  • câlțuise
plural I (noi)
  • câlțuim
(să)
  • câlțuim
  • câlțuiam
  • câlțuirăm
  • câlțuiserăm
  • câlțuisem
a II-a (voi)
  • câlțuiți
(să)
  • câlțuiți
  • câlțuiați
  • câlțuirăți
  • câlțuiserăți
  • câlțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • câlțuie
(să)
  • câlțuie
  • câlțuiau
  • câlțui
  • câlțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)