cânepioară sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: ~nichi~ / Pl: ~re / E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; șhp) Cânepă (1) (măruntă). 3 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice Si: cânepa (4)- codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf ~nichi~) Colțișor (Dentaria bulbifera) 6 (Orn) Cânepar.