CĂZĂTURĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea, cădere. Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175. 2. (Cu sens colectiv) Deșeuri. Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147. 3. (Depreciativ) Om sau animal bătrîn și neputincios. O căzătură de cal.