Definiția cu ID-ul 949401:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căruța, căruțez, vb. refl., tranz. – (înv.) A (se) plimba cu căruța: „Așe ne-am căruțat pân orașe și sate” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 299). – Din căruță „vehicul cu tracțiune animală” (< car „căruță” < lat. carrus) (MDA).