Definiția cu ID-ul 428537:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căleap (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.