CĂLDARE s.f. (Mold., Ban., Criș., Trans. N) Cazan. A: În căldări hierbea-i. VARLAAM. Să topască într-o căldare rășină. DVS, 8^r; cf. DVS. 5^V,18^V; PSEUDO-COSTIN; AXINTE URICARIUL. C: Keldaré. Cacabus. AC, 344. Ea luo apă cu mîna din căldară. VPV, 125^r; cf. VPV, 124^r; MISC. 1778, 17^v. Variante: căldară (VPV, 125^r). Etimologie: lat. caldaria.