cățuie sf [At: (a. 1588) CATASTIF, ap. CUV. D. BĂTR. I, 1941 / Pl: ~ui / E: ngr ϰατζι] 1 Vas de metal sau de lut, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și tămâie pentru a tămâia în biserică Cf afumătoare, cădelniță. 2 Orice vas în care se arde tămâie (pentru morți). 3 (Pex) Hârb.