cârpă sf [At: TETRAEV. 218 / V: căr~ / Pl: ~pe / E: vsl карпа] 1 Bucată de pânză sau de stofa (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea pragului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. Si: petic, zdreanță, (reg) cârță. 2 Scutec. 3 (Iuz) Bandaj. 4 (Îe) A face pe cineva ~ de șters A vorbi de rău pe cineva. 5 (Îae) A batjocori pe cineva. 6 A avea urechi de ~ A nu auzi bine. 7 (Îe) A avea gură de ~ A nu putea păstra o taină. 8 (Fig) Om fără personalitate, care face întotdeauna ce i se spune Si: paceaură, om de nimic, zdreanță. 9 (Îvp) Basma, de obicei colorată, care se pune pe cap sau la gât (numai de femei măritate) Si: bariș, broboadă, cârpoaie, maramă, peșchir, ștergar, testemel, tulpan. 10-12 (Îe) A fi (muiere sau nevastă) cu ~pa în cap A fi frumos (fricos sau slab) ca o femeie. 13 (Îe) A pus bărbatul ~ Femeia comandă în casă. 14 (Îlv) A (-și) pune ~ în cap A se mărita. 15 (Ban) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 (Pop; șîs) ~ de bucate Bucată de pânză în care se transportă hrana Cf merindar, merindăriță. 17 (Pop) Batistă. 18 (Îs) ~ de credință Năframă. 19 (Rar) Rochie.