buzum sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: nct] (Mol) Posleț (1).

buzúm n., pl. urĭ. Cov. Posleț.

posléț n., pl. urĭ (vsl. na poslĭedŭcĭe, la urmă, rus. poslédki, rămășițe; bg. poslĭedica, urmare. Cp. și cu ung. pöszlek, rămășițe de la cizmărie orĭ croitorie). Primu rachiŭ și ultimu (adică rachiŭ slab. De sigur, la început, s’a zis numaĭ despre cel din urmă). Fig. Iron. Rachiŭ prost. – Și pozleț și potleț (cp. cu rus. podléc, mișel), poslaz (pl. urĭ) și (Munt. est, Mold sud) poslete (fără pl.). Și buzum și vurt. V. fuză, picuș, poșircă.