2 definiții pentru buturiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buturíș sn [At: RĂDULESCU-CODIN, I. 45 / Pl: ~uri / E: butură + -iș] Loc plin de buturi și de lemne aflate în dezordine.

BUTURÍȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș.

Intrare: buturiș
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buturiș
  • buturișul
  • buturișu‑
plural
  • buturișe
  • buturișele
genitiv-dativ singular
  • buturiș
  • buturișului
plural
  • buturișe
  • buturișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)