2 definiții pentru buturiș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buturíș sn [At: RĂDULESCU-CODIN, I. 45 / Pl: ~uri / E: butură + -iș] Loc plin de buturi și de lemne aflate în dezordine.
BUTURÍȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: buturiș
buturiș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)