opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTONA, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

butona2 vb. I. tr. (fam.) A lucra la computer (apăsînd pe butoanele tastaturii). • prez.ind. -ez. /buton + -a.

BUTONA vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].

BUTONA1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boutonner)

BUTONA2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

butonat adj. m., pl. butonați; f. sg. butonată, pl. butonate

butona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. butonez, 3 butonează; conj. prez. 1 sg. să butonez, 3 să butoneze

*butona (a ~) vb., ind. prez. 3 butonează

butona vb., ind. prez. 1 sg. butonez, 3 sg. și pl. butonează

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.

Intrare: butonat
butonat participiu
participiu (PT2)
Participiu „a butona”.
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butonat
  • butonatul
  • butonatu‑
  • butonată
  • butonata
plural
  • butonați
  • butonații
  • butonate
  • butonatele
genitiv-dativ singular
  • butonat
  • butonatului
  • butonate
  • butonatei
plural
  • butonați
  • butonaților
  • butonate
  • butonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: butona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butona
  • butonare
  • butonat
  • butonatu‑
  • butonând
  • butonându‑
 singular plural
  • butonează
  • butonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butonez
 (să)
  • butonez
  • butonam
  • butonai
  • butonasem
a II-a (tu)
  • butonezi
 (să)
  • butonezi
  • butonai
  • butonași
  • butonaseși
a III-a (el, ea)
  • butonează
 (să)
  • butoneze
  • butona
  • butonă
  • butonase
plural I (noi)
  • butonăm
 (să)
  • butonăm
  • butonam
  • butonarăm
  • butonaserăm
  • butonasem
a II-a (voi)
  • butonați
 (să)
  • butonați
  • butonați
  • butonarăți
  • butonaserăți
  • butonaseți
a III-a (ei, ele)
  • butonează
 (să)
  • butoneze
  • butonau
  • butonară
  • butonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butona, butonezverb

  • 1. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. DEX '09 MDN '00
  • 2. reflexiv A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. DN
    sinonime: îmbumba încheia
etimologie:
  • de la buton DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.