opțiuni

9 definiții pentru butiric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.

BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.

butíric, ~ă a [At: LTR / E: fr butyrique] (Chm; îs) Acid ~ Acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc.

BUTÍRIC adj. m. (Numai în expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale (mai ales în unt).

BUTÍRIC adj. m. (În expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt. – Fr. butyrique (< gr.).

BUTÍRIC adj.m. Acid butiric = acid organic care se găsește mai ales în grăsimile animale. [< fr. butyrique].

BUTÍRIC adj. acid ~ = acid organic sub formă de gliceride, în grăsimile animale. (< fr. butyrique)

BUTÍRIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic din componența grăsimilor animale (mai ales a untului), folosit în industria chimică. /<fr. butyrique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butíric adj. m.

butíric adj. m.

Intrare: butiric
adjectiv masculin (AM13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butiric
  • butiricul
  • butiricu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • butiric
  • butiricului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butiric

  • 1. (în) sintagmă Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: