6 definiții pentru buticar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buticar s.m. (mai ales deprec.) Proprietarul sau gestionarul unui butic. • pl. -i. /butic + -ar.
BUTICAR s. m. proprietar, gestionar al unui butic. (< fr. boutiquier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buticar s. m. Proprietarul sau gestionarul unui butic ◊ „În concurență cu bișnițarii, și înfățișând un fenomen mai profund și mai complex, sunt buticarii. Cuvântul nu există în dicționare, dar are bune șanse să se impună. Privatizarea n-a coborât, în anul și jumătate scurs de la revoluție în adâncul economic.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Este adevărat că «buticarii» vor trăi mai bine decât mine, chiar și după ce o să termin facultatea.” R.l. 23 XI 92 p. 5; v. și 23 X 93 p. 5; v. și bișnițar, nomenclaturist (din butic + -ar; cf. it. buticcaro; DPN 1983; D. Urițescu CV 2425, Irina Preda în LR 10/92 p. 545)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+buticar (fam.) s. m., pl. buticari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUTICAR s. (rar) buticist. (~ul are un butic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
buticar, buticari s. m. 1. minor internat într-o instituție de reeducare. 2. infractor care fură din magazine. 3. deținut minor. 4. proprietar de butic. 5. vânzător într-un butic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
buticar, buticarisubstantiv masculin
- 1. Proprietar, gestionar al unui butic. MDN '00sinonime: buticist
etimologie:
- boutiquier MDN '00