butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.

butica vb. IV. intr. (reg.) A umbla fără vreun scop; a pica pe neașteptate. Merge el buticînd încoace și încolo (MERA). • prez.ind. butic. /cf. buti.

butica vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat.” Emisiune TV (din butic + -a)

BUTIC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butică s. f.] – Din fr. boutique.

butic¹ sn vz butică¹

butic² sn [At: DEX² / V: ~ă / E: fr boutique] 1 (Frm) Magazin mic (și luxos), cu mărfuri, în general de serie mică. 2 (Pex) Magazin mic cu diverse mărfuri de uz curent.

butică¹ sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic¹, butig / Pl: ~ici și ~ ice / E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ștenduleț.

butică² sf vz butic²

butig sf vz butică¹

butic s.n. Magazin mic și luxos, în care se vînd confecții elegante de serie mică. ♦ Ext. Magazin de dimensiuni reduse, cu amenajări modeste, în care se vînd diferite mărfuri, mai ales mărunțișuri. • pl. -uri. /<fr. boutique.

BUTIC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butică s. f.] – Din fr. boutique.

BUTICĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].

BUTIC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique)

butic s. n. (com.; franțuzism) ♦ 1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. ♦ 2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butic; var. butică; boutique] (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.)

BUTIC ~uri n. Magazin mic și luxos (cu mărfuri de serie mică). /<fr. boutique

butic s. n., pl. buticuri

*butic s. n., pl. buticuri

butic s. n., pl. buticuri

butica vb. I (reg.) a nimeri, a pica.

butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuri