2 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.

buticá vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat. Emisiune TV (din butic + -a)

butíc2 sn [At: DEX2 / V: / E: fr boutique] 1 (Frm) Magazin mic (și luxos), cu mărfuri, în general de serie mică. 2 (Pex) Magazin mic cu diverse mărfuri de uz curent.

butícă1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic1, butig / Pl: ~ici și ~ ice / E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ștenduleț.

BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

BUTÍCĂ s. f. v. butic.

BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].

BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique)

butíc s. n. (com.; franțuzism) ♦ 1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. ♦ 2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butíc; var. butică; boutique] (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.)

BUTÍC ~uri n. Magazin mic și luxos (cu mărfuri de serie mică). /<fr. boutique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*butíc s. n., pl. butícuri

butíc s. n., pl. butícuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuri

Intrare: butica
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butica
  • buticare
  • buticat
  • buticatu‑
  • buticând
  • buticându‑
singular plural
  • butichea
  • buticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butichez
(să)
  • butichez
  • buticam
  • buticai
  • buticasem
a II-a (tu)
  • butichezi
(să)
  • butichezi
  • buticai
  • buticași
  • buticaseși
a III-a (el, ea)
  • butichea
(să)
  • buticheze
  • butica
  • butică
  • buticase
plural I (noi)
  • buticăm
(să)
  • buticăm
  • buticam
  • buticarăm
  • buticaserăm
  • buticasem
a II-a (voi)
  • buticați
(să)
  • buticați
  • buticați
  • buticarăți
  • buticaserăți
  • buticaseți
a III-a (ei, ele)
  • butichea
(să)
  • buticheze
  • buticau
  • butica
  • buticaseră
Intrare: butic
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butic
  • buticul
  • buticu‑
plural
  • buticuri
  • buticurile
genitiv-dativ singular
  • butic
  • buticului
plural
  • buticuri
  • buticurilor
vocativ singular
plural
butică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butice
  • buticele
genitiv-dativ singular
  • butice
  • buticei
plural
  • butice
  • buticelor
vocativ singular
plural
butică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butici
  • buticile
genitiv-dativ singular
  • butici
  • buticii
plural
  • butici
  • buticilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butic butică (2)

  • 1. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: