2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTAC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta.

butac, ~ă [At: LB / V: ~aciu (Pl: ~ace) / Pl: ~aci / E: mg buta] (Reg) 1 a (D. cuțite, unelte; îf butaciu) Neascuțit. 2 a (D. coarnele vitelor) Scurt și gros. 3 a (Pex; d. vite) Cu coarne butace (2). 4 smf Animal căruia îi pică un corn și rămâne numai cu unul Cf ciut. 5 a (Fig; d. oameni) Prost. 6 a (îf ~aciu) Năuc.

butac, -ă adj., s.m., s.f. (reg.) 1 (despre unele animale) Care are coarne scurte și groase. ♦ (despre coarnele animalelor) Care este scurt și gros. 2 s.m., s.f. Animal căruia i-a căzut un corn și i-a rămas numai unul. 3 adj. (despre cuțite, unelte) Care este tocit, neascuțit, tîmp. ♦ Fig. (despre oameni) Care este prost, tont, năuc. • pl. -ci, -ce. /<magh. buta.

BUTAC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta.

BUTAC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Comp. magh. buta.

BUTAC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) și substantival (despre animale cornute) Care are coarne scurte și groase. 2) fig. fam. (despre persoane) Care vădește lipsă de inteligență; greu de cap; neghiob; netot; nătâng; nătărău; năuc; nerod; prost; tâmp; tont. /<ung. buta

butác, -ă adj. (d. but 1. Cp. și cu butuc). Scurt și gros, vorbind de coarnele boĭlor: coarne butace. Care are coarne butace (saŭ și cĭunt de un corn): boŭ butac. – Și butácĭ, -ce, pl. tot -cĭ, -ce (ca sugacĭ).

butaciu a. cu coarnele scurte și groase. [Din primitivul but, trunchiu (v. butuc): lit. ciuntit sau trunchiat].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

butac (rar) adj. m., s. m., pl. butaci; adj. f., s. f. buta, pl. butace

!butac (rar) adj. m., s. m., pl. butaci; adj. f., s. f. butacă, pl. butace

butac adj. m., pl. butaci; f. sg. butacă, pl. butace

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUTAC subst. < magh. buta „tocit, nerod” (DLR). 1. – (BCI VII 13); -u fam. (Șez). 2. Butaci pren., ard. (An C II).

Intrare: Butac
Butac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Butac
Intrare: butac
butac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butac
  • butacul
  • butacu‑
  • buta
  • butaca
plural
  • butaci
  • butacii
  • butace
  • butacele
genitiv-dativ singular
  • butac
  • butacului
  • butace
  • butacei
plural
  • butaci
  • butacilor
  • butace
  • butacelor
vocativ singular
plural
butaciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butac, butaadjectiv

  • 1. rar (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.