opțiuni

9 definiții pentru busurman

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

busurman sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I, 101 / Pl: ~i / E: rs бусурман] (Înv; Mol) Musulman.

busurman s.m. (reg.; înv.) Musulman. Turcii-și zic busurmani (SIM. D.). • pl. -i. /<rus. бусурман.

BUSURMAN s.m. (Mold.) Musulman, mahomedan. Turcii-și zic busurmani, adică tăiați împrejur sau credincioși. URECHE. Iar tu, vezi Doamne, ești busurman, și nu știi nimică. NECULCE; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: rus. busurman. substantiv masculin

busurmán V. musulman.

musulman, ~ă [At: (a. 1783) GCR II, 131/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr musulman] 1 smf Adept al religiei lui Mahomed Si: mahomedan. 2 smf (Prc) Turc. 3 a Care aparține cultului lui Mahomed Si: mahomedan (1), (îvr) mahometanicesc. 4 a (Prc) Turcesc.

*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUSURMAN s. v. mahomedan, musulman.

busurman s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

busurman (-nă), adj. – Mahomedan. Sl. busromanŭ (› rus. busurman). Cuvînt înv., înlocuit actualmente de dubletul musulman < fr. musulman.

Intrare: busurman
busurman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busurman
  • busurmanul
  • busurmanu‑
  • busurmană
  • busurmana
plural
  • busurmani
  • busurmanii
  • busurmane
  • busurmanele
genitiv-dativ singular
  • busurman
  • busurmanului
  • busurmane
  • busurmanei
plural
  • busurmani
  • busurmanilor
  • busurmane
  • busurmanelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)