2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bursuca vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurca[1] / Pzi: ~uchez / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.

  1. Varianta bursurca nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar, ci busurca. — Ladislau Strifler

BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

BURSUCÁ, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.

bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.

2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucá vb., ind. prez. 1 sg. bursúc, 3 sg. și pl. bursúcă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).

bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.

Intrare: busurcare
busurcare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busurcare
  • busurcarea
plural
  • busurcări
  • busurcările
genitiv-dativ singular
  • busurcări
  • busurcării
plural
  • busurcări
  • busurcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bursuca
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bursuca
  • bursucare
  • bursucat
  • bursucatu‑
  • bursucând
  • bursucându‑
singular plural
  • bursu
  • bursucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bursuc
(să)
  • bursuc
  • bursucam
  • bursucai
  • bursucasem
a II-a (tu)
  • bursuci
(să)
  • bursuci
  • bursucai
  • bursucași
  • bursucaseși
a III-a (el, ea)
  • bursu
(să)
  • bursuce
  • bursuca
  • bursucă
  • bursucase
plural I (noi)
  • bursucăm
(să)
  • bursucăm
  • bursucam
  • bursucarăm
  • bursucaserăm
  • bursucasem
a II-a (voi)
  • bursucați
(să)
  • bursucați
  • bursucați
  • bursucarăți
  • bursucaserăți
  • bursucaseți
a III-a (ei, ele)
  • bursu
(să)
  • bursuce
  • bursucau
  • bursuca
  • bursucaseră
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busurca
  • busurcare
  • busurcat
  • busurcatu‑
  • busurcând
  • busurcându‑
singular plural
  • busurcă
  • busurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busurc
(să)
  • busurc
  • busurcam
  • busurcai
  • busurcasem
a II-a (tu)
  • busurci
(să)
  • busurci
  • busurcai
  • busurcași
  • busurcaseși
a III-a (el, ea)
  • busurcă
(să)
  • busurce
  • busurca
  • busurcă
  • busurcase
plural I (noi)
  • busurcăm
(să)
  • busurcăm
  • busurcam
  • busurcarăm
  • busurcaserăm
  • busurcasem
a II-a (voi)
  • busurcați
(să)
  • busurcați
  • busurcați
  • busurcarăți
  • busurcaserăți
  • busurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • busurcă
(să)
  • busurce
  • busurcau
  • busurca
  • busurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bursuca busurca

  • 1. regional A se burzului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burzului 2 exemple
    exemple
    • Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83.
      surse: DLRLC
    • Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bursuc
    surse: DEX '09 DEX '98