8 definiții pentru bustieră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bustieră sf vz bustier (2)
bustieră s.f. Element de vestimentație feminină alcătuit dintr-un corsaj foarte decoltat, fără mîneci sau bretele, care nu acoperă decît bustul, îmbrăcînd pieptul. • sil. -ti-e-. pl. -e. și bustier s.n. /<fr. bustier.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bustier sm [At: ALAS 11 XII 1938, 6/55 / V: (2) ~ă sf / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr bustier] 1 Sculptor de busturi1 (2). 2 Element de vestimentație feminină care acoperă bustul (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bustier s.n. v. bustieră.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUSTIER s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decît bustul, îmbrăcînd bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUSTIER s. n. corsaj foarte decoltat, care nu acoperă decât bustul. (< fr. bustier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+bustieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. bustierei; pl. bustiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bustier s. n., pl. bustiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bus-ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DN, DEXI | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bustieră, bustieresubstantiv feminin
- 1. Element de vestimentație feminină alcătuit dintr-un corsaj foarte decoltat, fără mâneci sau bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând pieptul. DEXI DN
etimologie:
- bustier DEXI DN