2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

BUSCULÁ vb. I. refl. a (se) înghesui. II. tr. (fam.) a hărțui. (< fr. bousculer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

busculá vb., ind. prez. 1 sg. busculéz, 3 sg. și pl. busculeáză

Intrare: busculare
busculare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busculare
  • buscularea
plural
  • busculări
  • busculările
genitiv-dativ singular
  • busculări
  • busculării
plural
  • busculări
  • busculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: buscula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buscula
  • busculare
  • busculat
  • busculatu‑
  • busculând
  • busculându‑
singular plural
  • busculea
  • busculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busculez
(să)
  • busculez
  • busculam
  • busculai
  • busculasem
a II-a (tu)
  • busculezi
(să)
  • busculezi
  • busculai
  • busculași
  • busculaseși
a III-a (el, ea)
  • busculea
(să)
  • busculeze
  • buscula
  • busculă
  • busculase
plural I (noi)
  • busculăm
(să)
  • busculăm
  • busculam
  • buscularăm
  • busculaserăm
  • busculasem
a II-a (voi)
  • busculați
(să)
  • busculați
  • busculați
  • buscularăți
  • busculaserăți
  • busculaseți
a III-a (ei, ele)
  • busculea
(să)
  • busculeze
  • busculau
  • buscula
  • busculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buscula

etimologie: