13 definiții pentru buruienos
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buruienos, ~oasă a [At: I. IONESCU, M. 345 / Pl: ~oși, ~oase / E: buruiană + -os1] Care este plin de buruieni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buruienos, -oasă adj. (despre locuri, terenuri) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori (IONESCU). ♦ Fig. (despre stil, vorbire) Stufos, încîlcit; liber, neîngrijit; vulgar. A scris un roman cam buruienos. ∆ (adv.) Vorbește buruienos. • sil. -ru-ie-. pl. -oși, -oase. /buruiană + -os.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un teren) Favorabil dezvoltării buruienilor, năpădit de buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BURUIENOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre terenuri) Care este năpădit de buruieni; cu (multe) buruieni. /buruiană + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buruienos adj. m., pl. buruienoși; f. buruienoasă, pl. buruienoase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buruienos adj. m., pl. buruienoși; f. buruienoasă, pl. buruienoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buruienos adj. m., pl. buruienoși; f. sg. buruienoasă, pl. buruienoase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Buruienos ≠ curat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
buruienos, buruienoasăadjectiv
- 1. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345. DLRLC
- 1.1. Despre stil, vorbire: neîngrijit, stufos, vulgar, încâlcit. DEX '09 DEX '98sinonime: neîngrijit stufos vulgar încâlcit
-
etimologie:
- Buruiană + sufix -os. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.