opțiuni

11 definiții pentru buruienos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

buruienos, ~oasă a [At: I. IONESCU, M. 345 / Pl: ~oși, ~oase / E: buruiană + -os1] Care este plin de buruieni.

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un teren) Favorabil dezvoltării buruienilor, năpădit de buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345.

BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os.

BURUIENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre terenuri) Care este năpădit de buruieni; cu (multe) buruieni. /buruiană + suf. ~os

buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL.

buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. sg. buruienoásă, pl. buruienoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Buruienos ≠ curat


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen.

Intrare: buruienos
buruienos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruienos
  • buruienosul
  • buruienosu‑
  • buruienoasă
  • buruienoasa
plural
  • buruienoși
  • buruienoșii
  • buruienoase
  • buruienoasele
genitiv-dativ singular
  • buruienos
  • buruienosului
  • buruienoase
  • buruienoasei
plural
  • buruienoși
  • buruienoșilor
  • buruienoase
  • buruienoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buruienos

  • 1. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Buruiană + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09