8 definiții pentru burticică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burticícă sf [At: DA / Pl: ~cele / E: burtă + -icică] (Pop) 1-2 (Șhp) Burtă (1) mică Si: burtică.

BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv cu sens ironic al lui burtă. Să vezi ce burticică de episcop ai să faci. PAS, L. I 46.

BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURTICÍCĂ s. v. burtică.

BURTICI s. burtică, pîntecel, pîntecuț.

Intrare: burticică
burticică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtici
  • burticica
plural
  • burticele
  • burticelele
genitiv-dativ singular
  • burticele
  • burticelei
plural
  • burticele
  • burticelelor
vocativ singular
plural

burticică

etimologie:

  • Burtă + sufix -icică.
    surse: DEX '98 DEX '09