5 definiții pentru buroaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Neobișnuit) Bură. Se uită o clipă la cer și la dealuri și mormăi pentru sine: O să fie iară buroaică... într-adevăr amenința altă «bu- roaică», altă negură cu ploaia măruntă și rece. DUMITRIU, V. L. 5.

BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Din bură + suf. -oaică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

buroáică s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

Intrare: buroaică
buroaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buroaică
  • buroaica
plural
  • buroaice
  • buroaicele
genitiv-dativ singular
  • buroaice
  • buroaicei
plural
  • buroaice
  • buroaicelor
vocativ singular
plural

buroaică

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se uită o clipă la cer și la dealuri și mormăi pentru sine: O să fie iară buroaică... Într-adevăr amenința altă «buroaică», altă negură cu ploaia măruntă și rece. DUMITRIU, V. L. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bură + sufix -oaică.
    surse: DEX '98 DEX '09