2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burnițà v. a bura.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BURNIȚÁ vb. v. bura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
burnița
- 1. A ploua mărunt și des; a bura.exemple
- Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252.surse: DLRLC
- Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.surse: DLRLC
-
etimologie:
- burnițăsurse: DEX '09 DEX '98