opțiuni

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1. corectată

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.

A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță

burnițà v. a bura.

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURNIȚÁ vb. v. bura.

BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

Intrare: burnițare
burnițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burnițare
  • burnițarea
plural
  • burnițări
  • burnițările
genitiv-dativ singular
  • burnițări
  • burnițării
plural
  • burnițări
  • burnițărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: burnița
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burnița
  • burnițare
  • burnițat
  • burnițatu‑
  • burnițând
  • burnițându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • burnițează
 (să)
  • burnițeze
  • burnița
  • burniță
  • burnițase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burnița

  • 1. A ploua mărunt și des; a bura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bura (ploua) cerne țârâi (cădea, suna) 2 exemple
    exemple
    • Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252.
      surse: DLRLC
    • Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • burniță
    surse: DEX '09 DEX '98