2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].

burlúi sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.

BURLÚI ~ie n. pop. 1) Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. 2) Gâtul unei pâlnii. [Sil. bur-lui] /Orig. nec.

burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burlúi s. n., pl. burlúie

burlúi s. n., pl. burlúie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURLÚI s. v. cilindru, gât, glob, sticlă.

burlui s. v. CILINDRU. GÎT. GLOB. STICLĂ.

Intrare: burluiu
burluiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: burlui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlui
  • burluiul
  • burluiu‑
plural
  • burluie
  • burluiele
genitiv-dativ singular
  • burlui
  • burluiului
plural
  • burluie
  • burluielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)