burghez, ~ă [At: CARAGIALE, N. 103/4 / Pl: ~i, ~e și (sm) ~eji^[1] / E: it borghese] 1-2 a Creat de burghezie (1-2). 3-4 a Referitor la burghezie (1-2). 5-6 a Caracteristic burgheziei (1-2). 7 smf Persoană care aparține burgheziei (1) Si: (rsm; iuz) burjui. 8 a (Îla; d. revoluții, mișcări sau regimuri) ~o-democratic Care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 9 a (Îlaj; d. un regim politic) ~o-moșieresc În care burghezia și moșierimea își împart puterea politică. 10 a (Îla) Mic-~ Care aparține micii burghezii (3). 11 a (Îal) Referitor la mica burghezie (3). 12 smf (Îs) Mic ~ Persoană care face parte din mica burghezie (3) Si: (rsm) burjui. 13 smf (Pex; îas) Persoană cu vederi înguste Si: filistin. 14 smf (Iuz) Capitalist. 15 smf (În orânduirea feudală) Târgoveț. corectată

BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S. m. și f. Persoană care aparține burgheziei; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

BURGHÉZ², -Ă, burghezi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează muncă salariată; capitalist, Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie. Micul-burghez se află într-o astfel de situație economică, condițiile lui de viață sînt de așa natură, încît el nu poate să nu se înșele, el este atras fără voia lui și inevitabil cînd spre burghezie, cînd spre proletariat. El nu poate avea o «linie» de sine stătătoare din punct de vedere economic. LENIN, O. XXV I80; b) fig. persoană cu vederi înguste, lipsită de orizont intelectual, v. filistin. 2. (În orînduirea feudală) Orășean. – Pl. și: (m.) burgheji.

BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor; mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtând caracterele ei. II. S. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste. 2. (În orânduirea feudală) Orășean. [Pl. și: burgheji] – It. borghese (fr. bourgeois).

BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, târgoveț. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese].

BURGHÉZ, -Ă I. adj. care aparține burgheziei. II. s. m. f. 1. (în feudalism) orășean, târgoveț. 2. persoană care face parte din burghezie. ♦ mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois)

*burghéz, -ă s. (fr. bourgeois, d. bourg, sat mare cu tîrg. V. tîrg). Odinioară, orășean, tîgoveț care avea niște drepturĭ analoage cu cele cetățeneștĭ (în opoz. cu nobil și militar). Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale (V. pastramagiŭ). Epitet ironic adresat de socialiștĭ adversarilor lor (ca goĭ la Jidanĭ, gheaur la musulmanĭ și păgîn la creștinĭ). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casă burgheză. Mitocănesc, țărănesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudiciĭ burgheze. V. burjuĭ.

burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi; adj. f., s. f. burghéză, pl. burghéze

burghézo-democrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. burghézo-democrátici; f. burghézo-democrátică, pl. burghézo-democrátice

burghézo-moșierésc (înv.) (-și-e-) adj. m., f. burghézo-moșiereáscă; pl. m. și f. burghézo-moșieréști

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

mic-burghéz adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; adj. f., s. f. mic-burghéză, pl. mic-burghéze

burghézo-democrátic adj. → democratic

burghézo-moșierésc adj. → moșieresc

burghezo-moșieresc

mic-burghez, pl. mic-burghezi, f. mic-burgheză, pl. mic-burgheze

burghez, -ghezi; -gheză, -gheze.

Burghez ≠ proletar