2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*2) burghezésc v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac în burghez. V. refl. S’au burghezit și boĭeriĭ!
*1) burghezésc, -eáscă adj. (d. burghez). Fam. De burghez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
burghezi vr [At: DEX2 / Pzi: ~zesc / E: burghez + -i] (Rar) A se îmburghezi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burghezi vb. IV. refl. A se îmburghezi. • prezind. -esc. /burghez + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A căpăta, a adopta deprinderi sau concepții burgheze; a intra în rîndurile burgheziei, a deveni burghez.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURGHEZI, burghezesc, vb. IV. Refl. (Peior.) A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez. – Din burghez.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
burghezi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă burghezesc, 3 sg. se burghezește, imperf. 1 sg. mă burghezeam; conj. prez. 1 sg. să mă burghezesc, 3 să se burghezească; imper. 2 sg. afirm. burghezește-te; ger. burghezindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
burghezi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezește, imperf. 3 sg. se burghezea; conj. prez. 3 să se burghezească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
burghezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burghezesc, imperf. 3 sg. burghezea; conj. prez. 3 sg. și pl. burghezească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
burghezi, burghezescverb
- 1. A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez; a se îmburghezi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmburghezi
etimologie:
- burghez DEX '98 DEX '09