2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burfui vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~uesc / E: ns cf borhăi, borfăi] (Reg) A face prima prașilă a porumbului.

BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burfuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BURFUÍRE, burfuiri, s. f. v. BURFUI. – [DLRM]

Intrare: burfuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burfuire
  • burfuirea
plural
  • burfuiri
  • burfuirile
genitiv-dativ singular
  • burfuiri
  • burfuirii
plural
  • burfuiri
  • burfuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: burfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burfui
  • burfuire
  • burfuit
  • burfuitu‑
  • burfuind
  • burfuindu‑
singular plural
  • burfuiește
  • burfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burfuiesc
(să)
  • burfuiesc
  • burfuiam
  • burfuii
  • burfuisem
a II-a (tu)
  • burfuiești
(să)
  • burfuiești
  • burfuiai
  • burfuiși
  • burfuiseși
a III-a (el, ea)
  • burfuiește
(să)
  • burfuiască
  • burfuia
  • burfui
  • burfuise
plural I (noi)
  • burfuim
(să)
  • burfuim
  • burfuiam
  • burfuirăm
  • burfuiserăm
  • burfuisem
a II-a (voi)
  • burfuiți
(să)
  • burfuiți
  • burfuiați
  • burfuirăți
  • burfuiserăți
  • burfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • burfuiesc
(să)
  • burfuiască
  • burfuiau
  • burfui
  • burfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)