7 definiții pentru buretieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

buretiéră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: burete + -ieră] Cutiuță cu un burete ud.

BURETIÉRĂ s.f. Obiect mic cu un burete în interior, care servește la umezit timbrele înainte de a fi lipite. [Pron. -ti-e-. / et. incertă].

BURETIÉRĂ s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră)

BURETIÉRĂ ~e f. Obiect mic având un burete (ud) în interior. [Sil. -ti-e-] /burete + suf. ~ieră


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretiéră s. f., pl. buretiére

Intrare: buretieră
buretieră substantiv feminin
  • silabație: -ti-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buretie
  • buretiera
plural
  • buretiere
  • buretierele
genitiv-dativ singular
  • buretiere
  • buretierei
plural
  • buretiere
  • buretierelor
vocativ singular
plural

buretieră

  • 1. Cutiuță care conține un burete (ud).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Burete + sufix -ieră.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00