17 definiții pentru buratic buratec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burátic sm vz brotac

BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

BURÁTIC, buratici, s. m. (Și în forma buratec) Broatec. Buratici verzi se apără de soare. CAZIMIR, L. U. 10. Pe iarba verde ca buraticul, dedesubt, joacă bucăți de lumină albă. SADOVEANU, O. I 320. Cîte un buratec, rătăcit prin ceață, pîrîia a ploaie. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Calul... se lasă încet-încet într-un strov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. – Variantă: burátec s. m.

BURÁTIC, buratici, s. m. Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Din bură + broatec.

BURÁTIC ~ci m. Broască mică, de culoare verde, care trăiește vara în iarba umedă din apropierea bălților, iar iarna în apă; brotac. * Verde ca ~cul (fruct) care este foarte verde și acru. /bură + brotac

burátec1 sm vz broatec

burátec2 sm [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: ~eci / E: bură2 + -atec] (Buc) Bură2 (1) mică.

BURÁTEC s. m. v. buratic.

BURÁTEC s. m. v. buratic.

BURÁTEC s. m. v. buratic.

buratec m. Mold. brotac: ați ieșit toți la lună ca buratecii EM. [Alterațiune populară din broatec, sub influența lui bură: brotacii apar numeroși după o ploaie].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

burátic s. m., pl. burátici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURÁTIC s. v. brotăcel.

BURATIC s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, brotăcel, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.

Intrare: buratic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buratic
  • buraticul
  • buraticu‑
plural
  • buratici
  • buraticii
genitiv-dativ singular
  • buratic
  • buraticului
plural
  • buratici
  • buraticilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buratec
  • buratecul
  • buratecu‑
plural
  • burateci
  • buratecii
genitiv-dativ singular
  • buratec
  • buratecului
plural
  • burateci
  • buratecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buratic buratec

  • 1. regional Broască mică, de culoare verde, care trăiește vara în iarba umedă din apropierea bălților, iar iarna în apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: broatec brotac brotăcel 4 exemple
    exemple
    • Buratici verzi se apără de soare. CAZIMIR, L. U. 10.
      surse: DLRLC
    • Pe iarba verde ca buraticul, dedesubt, joacă bucăți de lumină albă. SADOVEANU, O. I 320.
      surse: DLRLC
    • Cîte un buratec, rătăcit prin ceață, pîrîia a ploaie. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • Calul... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Verde ca buraticul = (fruct) care este foarte verde și acru.
      surse: NODEX

etimologie: