3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buráci sm [At: BORZA, D. 30 / Pl: ~ / E: nct] (Bot; reg) 1 Sfeclă (Beta vulgaris). 2 Cartof (Solanum tuberosum).

bura sf [At: CIHAC II, 34 / Pl: ? / E: bură1 + -acă] 1-2 (Îvr) Bură2 (1) (mică). 3 (Reg) Negură groasă, deasă.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă.

burácă f., pl. e și ăcĭ (cp. cu burhaĭ). Trans. (GrS. 1937, 185). Ceață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burácă s. f., g.-d. art. burăcii; pl. burăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURÁCĂ s. v. ceață, negură, pâclă.

bura s. v. CEAȚĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burác, buraci, s.m. – (reg.; bot.) Sfeclă roșie (Beta rubra), folosită în alimentație; sfecla albă (Beta vulgaris), pentru hrana animalelor (ALRRM, 1971: 444): „Se depozitează, la fel ca și cartofii, în pivnițe sau în gropi special amenajate în grădină, de obicei în spatele casei” (Dăncuș, 1986: 45). ♦ (med. pop.) La tratarea anemiilor, tuberculozei, hipertensiunii, virozelor (Dumitru, 1992: 223). ♦ (onom.) Burac, nume de familie provenit din supranume. Termen utilizat exclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maramureș). – Cf. ucr. burak (Borza, 1968: 30); et. nec. (MDA).

burác, -i, s.m. – (bot.) Sfeclă roșie (Beta rubra), folosită în alimentație; sfecla albă (Beta vulgaris), pentru hrana animalelor (ALR 1971: 444): „Se depozitează, la fel ca și cartofii, în pivnițe sau în gropi special amenajate în grădină, de obicei în spatele casei” (Dăncuș 1986: 45). ♦ (Med. pop.) La tratarea anemiilor, tuberculozei, hipertensiunii, virozelor (Dumitru 1992: 223). Termen utilizat exclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maramureș). – Cf. ucr. burak (Borza 1968: 30).

Intrare: buraci
buraci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: burac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burac
  • buracul
  • buracu‑
plural
  • buraci
  • buracii
genitiv-dativ singular
  • burac
  • buracului
plural
  • buraci
  • buracilor
vocativ singular
plural
Intrare: buracă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bura
  • buraca
plural
  • burăci
  • burăcile
genitiv-dativ singular
  • burăci
  • burăcii
plural
  • burăci
  • burăcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buracă

etimologie:

  • cf. bură
    surse: DEX '98 DEX '09