2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buntuluĭésc și bontăluĭésc v. tr. (rus. buntovátĭ. V. bunt). Mold. Pop. Răscol, revolt. V. refl. Se buntuluĭa ca bivolu’n taboni. V. zavergisesc.

Intrare: buntuluit
buntuluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buntuluit
  • buntuluitul
  • buntuluitu‑
  • buntului
  • buntuluita
plural
  • buntuluiți
  • buntuluiții
  • buntuluite
  • buntuluitele
genitiv-dativ singular
  • buntuluit
  • buntuluitului
  • buntuluite
  • buntuluitei
plural
  • buntuluiți
  • buntuluiților
  • buntuluite
  • buntuluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: buntului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buntului
  • buntuluire
  • buntuluit
  • buntuluitu‑
  • buntuluind
  • buntuluindu‑
singular plural
  • buntuluiește
  • buntuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buntuluiesc
(să)
  • buntuluiesc
  • buntuluiam
  • buntuluii
  • buntuluisem
a II-a (tu)
  • buntuluiești
(să)
  • buntuluiești
  • buntuluiai
  • buntuluiși
  • buntuluiseși
a III-a (el, ea)
  • buntuluiește
(să)
  • buntuluiască
  • buntuluia
  • buntului
  • buntuluise
plural I (noi)
  • buntuluim
(să)
  • buntuluim
  • buntuluiam
  • buntuluirăm
  • buntuluiserăm
  • buntuluisem
a II-a (voi)
  • buntuluiți
(să)
  • buntuluiți
  • buntuluiați
  • buntuluirăți
  • buntuluiserăți
  • buntuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • buntuluiesc
(să)
  • buntuluiască
  • buntuluiau
  • buntului
  • buntuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)