9 definiții pentru bunicel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunicel, ~cea a [At: GORJAN, H. II, 143 / Pl: ~cei, ~cele / E: bun + -icel] 1-2 (Șhp) Care este (destul de) bun (1) Si: (af) bunicică (1-2).

BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. 1. Bunișor (I 2). Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?...Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. 2. Bunișor (3). Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48.

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. sg. bunicícă/buniceá, pl. bunicéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNICÉL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.

BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. acceptabil, admisibil, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.)

Intrare: bunicel
bunicel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunicel
  • bunicelul
  • bunicelu‑
  • bunicea
  • bunici
  • buniceaua
  • bunicica
plural
  • bunicei
  • buniceii
  • bunicele
  • bunicelele
genitiv-dativ singular
  • bunicel
  • bunicelului
  • bunicele
  • bunicelei
plural
  • bunicei
  • buniceilor
  • bunicele
  • bunicelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bunicel

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239.
      surse: DLRLC
    • Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283.
      surse: DLRLC
    • Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140.
      surse: DLRLC
    • Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bun + sufix -icel.
    surse: DEX '98 DEX '09