2 intrări

9 definiții

bunghít2, a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bunghi2] (Fam) 1 Observat. 2 Supravegheat. 3 Descoperit. 4 (Înv; arg) Copiat.

bunghít1 sn [At: MDA ms / E: bunghi2] (Fam; rar) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 Înțelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise școlare).

bunghí2 vt [At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: ~ghésc / E: nct] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înțelege. 6 (Înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise).

bunghí (-ghésc, -ít), vb.1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb.Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).

Intrare: bunghit
bunghit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bunghit bunghitul bunghi bunghita
plural bunghiți bunghiții bunghite bunghitele
genitiv-dativ singular bunghit bunghitului bunghite bunghitei
plural bunghiți bunghiților bunghite bunghitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bunghi
verb (VT405) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bunghi bunghire bunghit bunghind singular plural
bunghește bunghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bunghesc (să) bunghesc bungheam bunghii bunghisem
a II-a (tu) bunghești (să) bunghești bungheai bunghiși bunghiseși
a III-a (el, ea) bunghește (să) bunghească bunghea bunghi bunghise
plural I (noi) bunghim (să) bunghim bungheam bunghirăm bunghiserăm, bunghisem*
a II-a (voi) bunghiți (să) bunghiți bungheați bunghirăți bunghiserăți, bunghiseți*
a III-a (ei, ele) bunghesc (să) bunghească bungheau bunghi bunghiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)