2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunghit1 sn [At: MDA ms / E: bunghi2] (Fam; rar) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 Înțelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise școlare).

bunghit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bunghi2] (Fam) 1 Observat. 2 Supravegheat. 3 Descoperit. 4 (Înv; arg) Copiat.

bunghi2 vt [At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: ~ghésc / E: nct] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înțelege. 6 (Înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise).

bunghi vb. IV. (reg.) 1 refl. A privi, a se uita cu atenție (la ceva). 2 tr. A cerceta, a observa, a desluși. 3 tr. A-și da seama, a înțelege. • prez.ind. -ghesc. și sbunghi vb. IV. /cf. țig. banghi, rom. sbanghiu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bunghí (-ghésc, -ít), vb.1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb.Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).

Intrare: bunghit
bunghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunghit
  • bunghitul
  • bunghitu‑
  • bunghi
  • bunghita
plural
  • bunghiți
  • bunghiții
  • bunghite
  • bunghitele
genitiv-dativ singular
  • bunghit
  • bunghitului
  • bunghite
  • bunghitei
plural
  • bunghiți
  • bunghiților
  • bunghite
  • bunghitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bunghi
verb (VT405)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bunghi
  • bunghire
  • bunghit
  • bunghitu‑
  • bunghind
  • bunghindu‑
singular plural
  • bunghește
  • bunghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bunghesc
(să)
  • bunghesc
  • bungheam
  • bunghii
  • bunghisem
a II-a (tu)
  • bunghești
(să)
  • bunghești
  • bungheai
  • bunghiși
  • bunghiseși
a III-a (el, ea)
  • bunghește
(să)
  • bunghească
  • bunghea
  • bunghi
  • bunghise
plural I (noi)
  • bunghim
(să)
  • bunghim
  • bungheam
  • bunghirăm
  • bunghiserăm
  • bunghisem
a II-a (voi)
  • bunghiți
(să)
  • bunghiți
  • bungheați
  • bunghirăți
  • bunghiserăți
  • bunghiseți
a III-a (ei, ele)
  • bunghesc
(să)
  • bunghească
  • bungheau
  • bunghi
  • bunghiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)