4 definiții pentru bun-simț

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUN-SI s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de ~.)

Intrare: bun-simț
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-si
  • bunul-si
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-si
  • bunului-si
plural
vocativ singular
plural