4 definiții pentru bun-simț

Articole pe această temă:

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.

bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțíre. (Lipsit de ~.)

Intrare: bun-simț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bun-si bunul-si
plural
genitiv-dativ singular bun-si bunului-si
plural
vocativ singular
plural