3 definiții pentru bunăcuviință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunăcuviínță, bună-cuviínță saŭ búnă cuviínță f. politeță: buna cuviință, regulele buneĭ cuviințe.

bunacuviință f. ceeace se cuvine, purtare bună, în vorbire sau fapte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bunăcuviință, bunei cuviințe gen. a.

Intrare: bunăcuviință
bunăcuviință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.