7 definitions match at least two words

If the results are inadequate, you can look up individual words or you can search full-text.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.

BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de bun-simț.)[1]

  1. Viziune practică/realistă asupra lucrurilor. — dante

*bun simț (bună intuiție) adj. + s. n. (are un ~ al culorilor)

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

BUN-SI s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de ~.)

bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț

bun-símț s. n., art. búnul-símț, g.-d. art. búnului-símț