7 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț

BUN-SI s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de ~.)

*bun simț (bună intuiție) adj. + s. n. (are un ~ al culorilor)

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.

BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de bun-simț.)[1]

  1. Viziune practică/realistă asupra lucrurilor. — dante

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

bun-símț s. n., art. búnul-símț, g.-d. art. búnului-símț