2 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bumb sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: mg gomb] 1 (Îvp) Nasture. 2 (Îvp; îlav) În ~ i În nasturi. 3 (Pop; pan) Cercel (ca un buton). 4 (Pop; pan; îs) ~ ul nasului Vârful nasului (la om și la unele animale). 5 (îrg; pan; îs) ~ ul curului Orificiul anal la unele animale. 6 (Înv; pex) Ornament arhitectonic ca un glob, în vârful unui turn, stâlp etc. 7 (Reg; pan) Cheie. 8 (Bot; reg; pan) Tufănică (Chrisantemum indicum). 9 (Bot; reg; pan; lpl) Pejmă (Centaurea moscheta).

BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Popular) Nasture. îmbrăcat în surtuc negru cu bumbi strălucitori de aramă. CAMILAR, N. I 20. Sîrbul își deschise cîțiva bumbi de la pieptar. GALACTION, O.I 181. Soare galben, cît un bumb, Răsărit pentru furnici. TOPÎRCFANU, P. O. 153. ◊ Fig. Luă în mîini capul femeii și-i sărută bumbul urechii. REBREANU, R. I 176. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. V. glob, globuleț. Pe corpul edificiului toate acele minunate bîrne, arcuri, roșațe și bumbi de piatră sculptată și-au redobîndit... acele relievuri proeminente. ODOBESCU, S. II 504. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care e legat cordarul.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care este legat cordarul. – Comp. magh. gomb.

BUMB ~i m. pop. Piesă mică (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotundă, folosită la încheiatul unor obiecte de îmbrăcăminte sau ca podoabă; nasture. * A se juca cu țara în ~i a nu-și da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

BUMB s.m. (Ban., Trans. SV) Nod, legătură între capetele a două sau mai multe fire, folosită ca nasture; nasture. Bumb. Nodus. AC, 331. Nodus. Nod, Bomb. Csomo. LEX. MARS., 230. Bomb, nodus. MȘE, 81. Variante: bomb (LEX. MARS., 230; MȘE, 81). Etimologie: magh. gomb. Vezi și bumbșor. Cf. nasture. substantiv masculin

bumb m. Mold. nasture de metal: un bumb galben de cristal AL. [Cf. ung. GOMB].

bumb m. (cuv. germanic înrud. cu engl. bump, a.î. D. rom. vine ung. gomb, sîrb. gump, alb. komp, și ngr. kómbos, bumb, nod. V. bumben). Mold. Trans. Nasture. Triv. (Munt., Mold.). Bumbăreață.

bumbi [At: ȚIPLEA, P. P. / Pzi: ~besc / E: bumb + -i] 1 vt A coase nasturi. 2 vr A se holba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUMB s. v. bulin, cașetă, comprimat, nasture, pastilă, pilulă, tabletă.

bumb s. v. BULIN. CAȘETĂ. COMPRIMAT. NASTURE. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bumb (búmbi), s. m.1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bumb, bumbi, s.m. – (reg.) 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar, 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop, 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALRRM, 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALRRM, 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Dragomirești; Plăiuț). ♦ (onom.) Bumb, Bumba, Bumbariu, Bumbaru, Bumbaș, Bumbu, Bumbuc, Bumbuț, nume de familie (526 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. gömb, gomb „nasture” (Cihac, DA, Galdi, DER, DLRM, DEX, MDA).

bumb, bumbdi, bumburi, s.m. – 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALR 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALR 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Faiciuc 1998). 6. Nume de fam. provenit dintr-o poreclă (Bumb, Bumbuț). – Din magh. gömb, gomb „nasture”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUMB subst. 1. Bumbul (Sd VI 405); – Stan (Glos); Bunbul (Sd IV). 2. Bumb/ea, A., ard.; Bumb/eiu, Gh. (Sd VI 76); -eș, Ion (IO 202); -ești s. 3. Bumb/ueni, = -uești = -oești, = Bămboești, = Bomboești s. în Loviștea (Ind 13 – 16 B). 4. Bumbuia s. 5. + -oiu: Bumboae b. (16 B V 169). 6. + -otă, Bumbotă b. și s. (Dm), deformat în Bumbátă, Duma (16 A I 260); Bumbăta, răzeș, mold. (Sur I) și s.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bumb, bumbi s. m. (eufem.) testicul.

Intrare: bumb
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumb
  • bumbul
  • bumbu‑
plural
  • bumbi
  • bumbii
genitiv-dativ singular
  • bumb
  • bumbului
plural
  • bumbi
  • bumbilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bumb
nume propriu (I3)
  • Bumb
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)