3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bumbăcít sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCÍT s. n. Acțiunea de a bumbăci; vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.

bumbăcí [At: COSTINESCU / Pzi: ~cesc / E: bumbac + -i] 1 vt (Înv) A căptuși cu bumbac (7). 2 vr A se face moale ca bumbacul (7). 3 vt A bate zdravăn pe cineva.

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui.

BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bumbăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUMBĂCÍT adj. v. vătuit.

BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit.

bumbăcit s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT.

BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.

arată toate definițiile

Intrare: bumbăcit (adj.)
bumbăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitul
  • bumbăcitu‑
  • bumbăci
  • bumbăcita
plural
  • bumbăciți
  • bumbăciții
  • bumbăcite
  • bumbăcitele
genitiv-dativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitului
  • bumbăcite
  • bumbăcitei
plural
  • bumbăciți
  • bumbăciților
  • bumbăcite
  • bumbăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bumbăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitul
  • bumbăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bumbăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bumbăci
  • bumbăcire
  • bumbăcit
  • bumbăcitu‑
  • bumbăcind
  • bumbăcindu‑
singular plural
  • bumbăcește
  • bumbăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bumbăcesc
(să)
  • bumbăcesc
  • bumbăceam
  • bumbăcii
  • bumbăcisem
a II-a (tu)
  • bumbăcești
(să)
  • bumbăcești
  • bumbăceai
  • bumbăciși
  • bumbăciseși
a III-a (el, ea)
  • bumbăcește
(să)
  • bumbăcească
  • bumbăcea
  • bumbăci
  • bumbăcise
plural I (noi)
  • bumbăcim
(să)
  • bumbăcim
  • bumbăceam
  • bumbăcirăm
  • bumbăciserăm
  • bumbăcisem
a II-a (voi)
  • bumbăciți
(să)
  • bumbăciți
  • bumbăceați
  • bumbăcirăți
  • bumbăciserăți
  • bumbăciseți
a III-a (ei, ele)
  • bumbăcesc
(să)
  • bumbăcească
  • bumbăceau
  • bumbăci
  • bumbăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bumbăcit (adj.)

etimologie:

bumbăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bumbăci
    surse: DEX '98 DEX '09

bumbăci

etimologie:

  • bumbac
    surse: DEX '98 DEX '09