2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULONARE s. f. Acțiunea de a bulona.V. bulona.

BULONARE s. f. Acțiunea de a bulona.V. bulona.

bulonare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: bulona] 1-2 îmbinare a două piese sau a două organe de mașini Si: bulonaj (1-2).

bulonare s.f. Îmbinare a unor piese, a unor organe de mașini cu ajutorul buloanelor. • pl. -ări. /v. bulona.

BULONARE s. f. Acțiunea de a bulona.

BULONARE s.f. Acțiunea de a bulona și rezultatul ei; bulonaj. [< bulona].

BULONA, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

BULONA, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

bulona vt [At: DEX2 / Pzi: ~nez / E: fr boulonner] A îmbina două piese sau două organe de mașini.

bulona vb. I. tr. (compl. indică piese, organe de mașini etc.) A îmbina cu ajutorul unor buloane. • prez.ind.-ez. /<fr. boulonner.

BULONA, bulonez, vb. I. Tranz. 1. A lega două piese cu un bulon. 2. A monta un bulon pentru asamblarea unor piese, a unor organe de mașini etc. – Fr. boulonner.

BULONA vb. I. tr. A monta cu buloane (piese, organe de mașini etc.). [< fr. boulonner].

BULONA vb. tr. a monta cu buloane. (< fr. boulonner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bulonare s. f., g.-d. art. bulonării

bulonare s. f., g.-d. art. bulonării

bulonare s. f., g.-d. art. bulonării

bulona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bulonez, 3 bulonea; conj. prez. 1 sg. să bulonez, 3 să buloneze

bulona (a ~) vb., ind. prez. 3 bulonea

bulona vb., ind. prez. 1 sg. bulonez, 3 sg. și pl. bulonea

Intrare: bulonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulonare
  • bulonarea
plural
  • bulonări
  • bulonările
genitiv-dativ singular
  • bulonări
  • bulonării
plural
  • bulonări
  • bulonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bulona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulona
  • bulonare
  • bulonat
  • bulonatu‑
  • bulonând
  • bulonându‑
singular plural
  • bulonea
  • bulonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulonez
(să)
  • bulonez
  • bulonam
  • bulonai
  • bulonasem
a II-a (tu)
  • bulonezi
(să)
  • bulonezi
  • bulonai
  • bulonași
  • bulonaseși
a III-a (el, ea)
  • bulonea
(să)
  • buloneze
  • bulona
  • bulonă
  • bulonase
plural I (noi)
  • bulonăm
(să)
  • bulonăm
  • bulonam
  • bulonarăm
  • bulonaserăm
  • bulonasem
a II-a (voi)
  • bulonați
(să)
  • bulonați
  • bulonați
  • bulonarăți
  • bulonaserăți
  • bulonaseți
a III-a (ei, ele)
  • bulonea
(să)
  • buloneze
  • bulonau
  • bulona
  • bulonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulonare, bulonărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a bulona; îmbinare a două piese sau a două organe de mașini. DEX '09 DLRM MDA2 DN
    sinonime: bulonaj
etimologie:
  • vezi bulona DEX '09 MDA2 DN

bulona, bulonezverb

  • 1. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.