2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulgărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bulgări1] (Nob) Bulgarizare.

bulgărit2, ~ă a [At: M. I. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. 920 / Pl: ~iți, ~e / E: bulgări2] (D. construcții) Tencuită cu bulgăreală.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

bulgăresc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4). corectată

bulgări1 [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

bulgărí2 [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

A BULGĂRÍ ~ésc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgăreáscă

Intrare: bulgărit
bulgărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritul
  • bulgăritu‑
  • bulgări
  • bulgărita
plural
  • bulgăriți
  • bulgăriții
  • bulgărite
  • bulgăritele
genitiv-dativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritului
  • bulgărite
  • bulgăritei
plural
  • bulgăriți
  • bulgăriților
  • bulgărite
  • bulgăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: bulgări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulgări
  • bulgărire
  • bulgărit
  • bulgăritu‑
  • bulgărind
  • bulgărindu‑
singular plural
  • bulgărește
  • bulgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulgăresc
(să)
  • bulgăresc
  • bulgăream
  • bulgării
  • bulgărisem
a II-a (tu)
  • bulgărești
(să)
  • bulgărești
  • bulgăreai
  • bulgăriși
  • bulgăriseși
a III-a (el, ea)
  • bulgărește
(să)
  • bulgărească
  • bulgărea
  • bulgări
  • bulgărise
plural I (noi)
  • bulgărim
(să)
  • bulgărim
  • bulgăream
  • bulgărirăm
  • bulgăriserăm
  • bulgărisem
a II-a (voi)
  • bulgăriți
(să)
  • bulgăriți
  • bulgăreați
  • bulgărirăți
  • bulgăriserăți
  • bulgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bulgăresc
(să)
  • bulgărească
  • bulgăreau
  • bulgări
  • bulgăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulgări popular

  • 1. A arunca cu bulgări în cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Se bulgăreau cu omăt.
      surse: DLRM
  • 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • bulgăr
    surse: DEX '09