Definiția cu ID-ul 1140063:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BULCIUȘAG s.n. (Criș.) Îndurare. Acel Dumnăzău sfînt și bulciuș el în bulciușagul său scîrbeaște omul cu voie rea. MOL. 1695, 55v. Etimologie: cf. bulciug, bulciuș. Vezi și bulciug, bulciuș. Cf. mesereare (1), milosîrdie, miloste. substantiv neutru