O definiție pentru bulciușag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULCIUȘAG s.n. (Criș.) Îndurare. Acel Dumnăzău sfînt și bulciuș el în bulciușagul său scîrbeaște omul cu voie rea. MOL. 1695, 55v. Etimologie: cf. bulciug, bulciuș. Vezi și bulciug, bulciuș. Cf. mesereare (1), milosîrdie, miloste. substantiv neutru

Intrare: bulciușag
bulciușag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.