2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buimăcire sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / Pl: ~ri / E: buimăci] Năucire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buimăcire s.f. (pop.) Faptul de a (se) buimăci; năucire, buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire (C. NEGR.). • pl. -i. /v. buimăci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire. NEGRUZZI, S. III 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buimăci vb. IV. refl., tr. (pop.) A deveni sau a face să devină buimac; a (se) năuci, a (se) zăpăci. Portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.). • prez.ind. -esc. /buimac + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE BUIMĂCI mă ~esc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A BUIMĂCI ~esc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, 3 sg. buimăcește, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să buimăcesc, 3 să buimăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buimăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. buimăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUIMĂCIRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. v. buimăceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIMĂCIRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Buimăcire ≠ dezmeticire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se buimăci ≠ a se dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A buimăci ≠ a dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
buimăcire, buimăcirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) buimăci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buimăceală năucire zăpăcire antonime: dezmeticire
- Vino-ți în sine... Ești în buimăcire. NEGRUZZI, S. III 247. DLRLC
-
etimologie:
- buimăci DEX '98 DEX '09
buimăci, buimăcescverb
- 1. A deveni sau a face să devină buimac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. DLRLC
- Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
- Oastea... începu a se buimăci și a se da înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. DLRLC
- Vestea neașteptată l-a buimăcit. DLRLC
-
etimologie:
- buimac DEX '09 DEX '98