2 definiții pentru buiguitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiguitúră sf vz bâiguitură

BUIGUITURĂ s.f. (Mold.) Vorbă negîndită, fără rost sau fără înțeles, aiurare. Basne și blojerituri și buiguituri sînt cîte … Simion Măzacul … adaoge. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: buigui + suf. -tură. Vezi și buigui, buiguire, buiguit1, buiguit2, buiguitor. Cf. brodelnicitură, buiguire (1), îngăimeală. substantiv feminin

Intrare: buiguitură
buiguitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.