3 definiții pentru buiecitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiecitúră sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR 231 / Pl: ~ri / E: buieci + -tură] Prosperitate.

BUIECITURĂ s.f. (Mold.) 1. Îngîmfare, nechibzuință. Iară eu dziș în buiecitura mea: „Nu m-oi clăti în veac!” DOSOFTEI, PSALTIRE 1680. 2. Trai liber. Cf. NCCD (gl.). Etimologie: buieci + suf. -tură. Vezi și buiac, buieceală, buieci, buiecie. Cf. buieceală, buiecie, fălie (2), făloșie, hicimășie, măroșie, zuzie. substantiv feminin

buĭecitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Traĭ de buĭac, traĭ liber și îmbelșugat.

Intrare: buiecitură
buiecitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiecitu
  • buiecitura
plural
  • buiecituri
  • buieciturile
genitiv-dativ singular
  • buiecituri
  • buieciturii
plural
  • buiecituri
  • buieciturilor
vocativ singular
plural